Prima saptamana
Posted by Alexandru Palade | Filed under Un nou inceput
S-a incheiat.
A fost plina de noutati si mi s-a deschis in fata o cu totul alta lume. O lume in care limba pe care o vorbesc nu mai e asa confortabila cu cea care am fost obisnuit doua zeci de ani si care parca ma impiedica sa exprim intotdeauna lucrurile pe care le-as vrea; o lume plina de forfota in care in fiecare zi ai nenumarate posibilitati de a face altceva (prin extensie, imi permit sa fac o comparatie intre trecerea de la Bacau la Bucuresti in momentul in care am venit la facultate); dar totusi, o lume cu oameni ca tine si ca mine.
Am povestit de ziua de joi si de TGIAF. Tot in seara aia m-am dus sa mai vad inca o camera, iar “doorman”-ul acelei cladiri (cred ca echivalentul ar fi portarii la noi, dar nu avem asa ceva la blocurile noastre - sau cel putin nu stiu eu sa avem) era o doamna la vreo 50+ de ani. Vorbesc cu ea ca vreau sa merg la camera 201 imi spune sa ma semnez intr-un soi de condica si apoi pot sa iau liftul. Cat il astept insa, suna telefonul ei si raspunde. Hehe, incepe sa vorbeasca in romana. Nu stiu de ce, am zambit cu gura pana la urechi inspre ea. As fi vrut sa-i zic atunci ceva, dar ar fi fost nepoliticos sa o intrerup asa ca am luat liftul cu gandul sa vorbesc la intoarcere cu ea. Bineinteles, era tot la telefon si cand am coborat. Dar mi-a facut semn sa vin inspre ea (probabil ca zambetul pe care-l vazuse inainte si numele cu care ma semnasem i-a dat de banuit ceva). Am aflat ca venise de vreo 15 ani in State cu loteria vizelor, ca are o fiica si un fiu, ca nu e rau aici, ca sa ma am grija la romani (de ce naiba toata lumea imi zice asta?!) ca-s asa si asa, ca se merita sa stau in apartamentul ala daca-mi permit. Incepand cu discutia asta am inceput sa aplic constient cateva din principiile enuntate in cartea amintita in unele din articolele anterioare. Si pe buna dreptate: m-am aratat interesat de ceea ce zicea, am pus intrebari despre ea si familia ei, daca se intorcea discutia inspre mine ii raspundeam politicos, dar aveam grija imediat sa ma intorc pe firul pe care eram. Rezultatul a fost o discutie placuta, din care am mai aflat una alta despre un roman la New York. Putin? Mult? Suficient.
Sa trec la ziua de vineri. In ziua asta am fost pacalit. Toata saptamana m-am gandit cum sa mananc suficient de mult la fiecare din mese astfel incat sa ma tina exact pana la masa urmatoare si nimic mai mult. Dupa masa de pranz am aflat ca vinerea nu exista cina. Suparat nevoie mare si cu foamea de rigoare la momentul serii, am dat-o pe jeleuri, batoane cu cereale si mere (astea le-am gasit printre resturi in bucatariile alea mici si colorate). Mai interesant este ca R. a realizat ca mi-e greu sa ma integrez prin toata lumea asta straina (si cu cel putin vreo 5-6 ani mai mare ca mine) si ca sunt mai timid eu asa de felul meu si a facut urmatorul pas: l-a trimis pe un coleg de-al lui sa ma ia la masa de pranz - un coleg italian, sa fie cat mai aproape de mine cu gandul si sufletul. Am zambit, iar spre seara inainte sa ma indrept spre o conferinta i-am multumit politicos. Discutia nu a fost cine stie ce deosebita, dar a fost un prim pas. Cred ca mai mult m-a bucurat sa aflu ca lucrez cu un om care e atent la detalii, acuma stiu ca trebuie sa am grija la fiecare pas. Nu stiu cum vi se pare voua, dar oamenii atenti la detalii te fac sa fii foarte pe faza la ceea ce realizezi. Stii ca daca faci bine ti se va recunoaste meritul, iar daca faci prost o sa fii destul de constient incat sa te mustrezi si sa vrei sa faci mai bine a doua oara, fara ca el sa-ti zica ceva. Parerea mea e ca e una din calitatile princpale pe care un manager bun ar trebui sa le aiba. Revenind ca lungesc paranteza prea mult. In drum spre si odata ajuns acasa incep sa-mi pun semne de intrebare ce o sa fac in weekend-ul asta. Stiam ca am de recuperat mult la capitolul tehnic, dar parca nu vroiam sa-mi incep weekend-ul cu asta. Asa ca vineri seara incep si caut pe CS lucruri care se pot face in orasul asta. Alta paranteza sa explic ce e CS. E un site cu comunitati la nivel de oras/regiune/tara/continent in care lumea dornica de experiente si cunostinte noi vine si propune una alta. Pe langa asta, tot oamenii astia sunt cei care iti ofera cazare pentru cateva zile daca vrei sa stai in orasul lor si sa descoperi cultura, oamenii, distractiile - pentru cei ce stiu, aici e unde Marius si cu mine am gasit cazarea pentru trei saptamani prin Europa. Am inchis-o (paranteza adica). Nu caut mai mult de cinci minute si vad ca se face caiac canoe pe raul Hudson (e raul ce desparte New York-ul de un alt oras mare din vestul lui, New Jersey) si mai ales gratis. Peste alte doua minute gasesc ca saptamana urmatoare va fi o iesire la un “camping” (iarba verde cred ca ar fi o descriere mai buna la noi) cu corturi si cu multe lume. Nu-i rau deloc. Trimit mesaj in ambele parti si ma culc.
Sambata dimineata ma trezesc la 9. Aaaa, ce viata. Dupa ce toata saptamana m-am trezit la 7, imi incep in sfarsit o dimineata de la 9. Soare afara, frumos. Ma uit pe CS, nu raspunsese nimeni la faza cu caiac canoe. Mai stau un pic pe la 11, iar ma uit - nimic. Hmmm. Ma invart, ma sucesc, frica din mine ma gandesc cum sa o alung si pana la urma sun. Nu raspunde. Suna inapoi dupa doua minute. Vorbesc cu persoana respectiva (Melisa) - “Da, sigur ca da. Te astept. Eu sigur merg. Ne vedem la 1 la pontonul 40″. Pleosc, de parca stiu eu de pontonul 40. Ma rog, cer detalii, aflu cum sa ajung. Inchid cu un zambet mare ca mi-am facut curajul sa sun. A fost bine. Inainte sa plec inspre vestitul ponton, imi amintesc iarasi despre cartea pe care mi-a bagat-o pe gat Bianca (multumesc) si anume de o fraza de acolo: “Trebuie sa investesti timp ca sa poti incepe/intretine o relatie cu cineva”. Nu e citat, dar asta e ideea. Trebuie sa aplic si asta. Asadar, ma duc pe CS si caut detalii despre ea. Aflu ca e de fapt din San Francisco (oras de pe coasta de vest si cu totul diferit de NY asa cum o sa aflu mai tarziu), ca e studenta pe la ceva de gen teatru, ca a fost in Guatemala (trebuie neaparat sa merg si eu in Guatemala, toata lumea a mers in Guatemala!), ca ii place sa invetele limbi straine noi, ca a inceput sa faca snowboarding, ca doneaza frecvent oua (si incurajeaza lumea sa o intrebe despre asta - eu nu am fost curios, m-am multumit cu celelelalte lucruri care le-am aflat despre ea) si ca a lesinat prima oara cand a donat sange (hehe, avem ceva in comun!). Imi fac liniute cu fiecare din lucrurile astea, mi le trimit pe mail ca sa le am si pe jucarie si plec. Pe metrou, ghiciti ce-am facut. Am citit si recitit mail-ul ala si efectiv l-am invatat pe de rost. Mi-am facut planuri ce si cum as putea sa discut despre fiecare. Ma surprindeam cateodata razand. A fost o experienta interesanta si ajutatoare se pare. Pana la urma am fost vreo cinci oameni (s-a dus naibii sa stiu cate ceva despre fiecare), dar a fost foarte placut. Am facut caiac canoe (nimic spectaculos asa cum m-as fi asteptat) si am stat de vorba cu fiecare afland cate ceva despre ei. Unul care e actor, doi stundeti la inginerie mecanica, iar Melisa nu am reusit sa inteleg foarte bine ce face, dar cred ca ceva de gen promoter la noi. Dupa vreo ora de dat la vasle, Melisa ne invita sa mergem si la nu stiu ce festival de pe Coney Island (extremiatea sudica a New York-ului, chiar langa ocean). Doi dintre noi acceptam si ne suim la ea in masina. Cu ocazia asta am mers si cu masina prin New York. Trecand peste faptul ca o sa fiu misogin si o sa zic ca la fiecare unu-doua minute centura mea se bloca, au si astia de-a gropi sa le ajunga. Dar se pare ca nu prea le pasa. Cel putin Melisei si Jeep-ului ei nu pareau sa le pese. Oricum am trecut unul dintre podurile dintre Manhattan (zona centrala) si Brooklyn (zona sudica) si am avut parte de o priveliste minunata. Mai apoi am vazut si vestita statuie a libertatii, dar era foarte indepartata (iar eu nu aveam ochelarii). Dupa ce am mai luat doua persoane, ne indreptam spre locul festivalului. Astia doi pe care i-am luat (care cred ca erau un cuplu) mestecau incontinuu o guma. O dadeau de la unul la altul, faceau juma-juma, tot felul de mismasuri. M-am mirat eu asa initial, dar era printre cele mai putine ciudate lucruri pe care le vazusem de cand eram aici asa ca nu prea am bagat de seama. In schimb am bagat de seama ca nu ne-a oferit guma niciunuia dintre noi, desi tot timpul erau cu ea in mana. Mai tarziu aflu si de ce. Dupa cateva gume bune si niste bere imi spun ca de fapt erau cu droguri (si din ce mi-a zis Melisa erau destul de tari). Ma amuz un pic, incep o conversatie din asta ca eram curios si aflu ca se vindeau cam cu 20$ doua gume. Ma gandesc ca au job-uri bune daca-si permit asta. A, dar trebuie sa revin la bere. In ziua asta a fost pentru prima oara de cand sunt aici cand am baut o bere (ma rog, doua, trei, patru parca in total). Pe langa faptul ca era la 330ml toata berea (of!), era si foarte scumpa. Probabil ca si din cauza festivalului, desi una din ele am baut-o intr-un bar si era tot vreo 5$ (la care se adauga bacsis si taxe), deci am lasat vreo 7. De sambata incepand, am renuntat sa mai fac trecerea in lei ca-mi fac inima rea degeaba.
Dupa cum am zis, festivalul era chiar la plaja. Asa ca am mers si la ocean. Plaja mizerabila ca la noi, apa deloc transparenta ca prin reclame. Banuiesc ca gunoaiele se datorau si festivalului, dar oricum, nu am fost deloc impresionat. In schimb, am fost foarte multumit ca ceva e ca la noi. Oameni care vin cu diverse pe plaja (”colorata, maine-i gata”). Un nene era cu bere. Ieftina. Patru dolari (dupa ce dai sapte la doi pasi mai incolo, ti se pare ieftina). Multumit de mine, mai iau o gura. Buna. Desi Heineken-ul lor e parca mai dulce ca a noastra, cu toate ca se lauda ca e imbuteliata in Amsterdam. Oare o fac diferita in functie de tari? Si inca ceva care m-a surpins. Dom’le, multa mancare - o groaza de tonete cu mancare. De toate felurile. Pui, porc, frigarui, cartofi prajiti, hotdog, fructe, orice-ti trece prin cap. Ma gandeam daca lumea de aici se mai gandeste si la altceva inafara de mancare. Pana si astia cu care am fost (toti americani) s-au mirat de cantintate/diversitate. Ne-am dat si in masinute si intr-o roata mare, dupa care ne-am indreptat inapoi spre masina cu gandul sa mergem inspre un bar. Pe drum insa, toata nebuneala din timpul saptamanii si-a spus cuvantul si m-a luat un somn adanc. Dupa ce ne-am oprit pe la casa celor doi cu guma ca sa se mai aprovizioneze ca se pare ca nu se asteptau sa mestece atata, mergem la barul cu pricina. Eu ma scuz, le spun ca mi-ar mai fi placut sa stau, dar nu mai rezist. Rad un pic de mine ca-s amator si ca plec asa devreme, dar na - nu mai sunt tanar.
Asta se intampla pe la ora 00:30. Ma sui in metrou. Ajung acasa la 03:30. Mda. Se pare ca datorita unor reparatii pe la sinele lor, plus cateva diferente ale mersului metroului noaptea (au un alt regim pe timp de noapte), plus cateva decizii proaste din partea mea am reusit performanta sa fac trei ore pana acasa. Cand in mod normal o ora ar fi fost cam de ajuns. Oricum, a fost o intamplare interesanta. In una din statii, am stat cam vreo 40 de minute datorita unor reparatii. Ne-au schimbat dintr-un tren in altul, apoi ca nu merge decat pana la urmatoarea statie, ca sa-l asteptam pe urmatorul care vine dupa alte doua zeci de minute. Pana la urma m-am resemnat si m-am bagat intr-un colt al unui vagon cu gandul sa atipesc oleaca daca tot e nebunia asta. Paranteza. Intr-o conversatie cu o prietena, m-a avertizat sa am grija noaptea cu metroul in NY. Stateam si ma gandeam inainte sa intru la metrou daca o sa fie probleme, etc. Da’ de unde. Un buluc de oameni mai ceva ca la Unirii la noi. Inchid paranteza. Ca mine prins in statia aia, mai erau inca vreo 70-80 de oameni. Numai ca daca eu m-am retras sa atipesc, ei au inceput sa-si ceara drepturile. In momentul ala m-am trezit si am zis sa vad diferente dintre noi si ei (clar la noi nu s-ar fi aprins nimeni asa de repede). Era un biet lucrator acolo de care incepuse sa se ia in mod politicos toata lumea, ca de ce nu merge, ca de ce asa, ca de ce pe langa. Omul calm, raspunde la intrebari, isi cerea scuze, nu lua el deciziile. In tot timpul asta stateam si ma gandeam ca un oras-capitala (care acuma citesc pe wiki ca are o populatie cu o denistate de 50 de ori mai mare decat cea a New York-ului) tot ce misca si se cheama transport public la ora unsprezece se inchide. Si ca astia se revoltau ca de ce trebuie sa stea o jumate de ora in statie la metrou ca sunt lucrari? Ce diferenta de perspectiva. Pe la patru dimineata trag linie si la ziua aceasta. O zi lunga, ca toate celelalte.
Duminica ma trezesc la 11. Deja mi-o iau in cap. Si dorm si la pranz. Dar, ca un baiat harnic ce sunt, ma duc sa spal. Cred ca nimeni aici nu mai are masina de spalat. Din colt in colt exista spalatorii in sensul de o camera foarte mare cu multe masini de spalat si uscatoare si toata lumea vine acolo si spala. Bag cateva monezi si hainele si dau drumul. Ma duc acasa, ma intorc dupa jumatate de ora le bag la uscator. Dupa inca jumatate de ora vin si le iau uscate si gata de folosire. Tot sa speli asa. Toata ziua am lenevit-o, insa spre seara am facut totusi ceva care merita spus. Am alergat. Mi-am luat inima in dinti si am plecat in parc sa alerg (desi fara Adi nu stiu cata tragere de inima am avut). Un parc micut din apropiere cu denumirea de “Sunset Park” (Parcul Apus-de-Soare). Dupa cateva bulevarde si strazi traversate ajung acolo si inteleg de ce se cheama asa. Eram chiar la momentul apusului, iar toata splendoarea Manhattan-ului cu cladirile sale inalte era luminata de o roseata violeta. Doar cateva cladiri vechi din zona Brooklyn-ului stricau peisajul antropic.
July 22nd, 2009 at 5:57 pm
July 22nd, 2009 at 5:57 pm
*gramaticale adicatelea ….
July 22nd, 2009 at 6:01 pm
:))
numai 2?
cred ca ai gasit mai multe dar mi le ierti ca esti o persoana mult prea buna.
(nici eu nu cred ce zic)
July 23rd, 2009 at 9:02 pm
Prea buna pentru cineeeeeeeeeeeeeeeee?
July 24th, 2009 at 1:56 pm
Numar de telefon Camelia & Vasile : 0234/585272
Pupici !!!
July 26th, 2009 at 11:17 pm
beii..frumos mai scrii, in sf aflu c si cum gandeste pala:)…bafta cu acomodarea in continuare acolo, sa realizezi tot c ti ai propus..sau mai mult:D