Zambeste
Posted by Alexandru Palade | Filed under Eu
Cu toate ca ar trebui sa scriu despre ce am facut saptamana asta in New York am hotarat ca este un moment bun in care sa fac un pas inapoi si sa analizez un pic situatia in care sunt. Articolul despre NY va veni si el, doar ca la ora unu noaptea si maine cu o zi de serviciu nu-mi vine sa scriu povesti nemuritoare. Δ‚sta, ca cele mai multe pasaje si articole scrise aici, sunt pentru mine si sufletul meu. Da, sunt egoist.
Dintotdeauna blog-ul asta nu s-a vrut a fi nimic altceva decat o modalitate prin care eu imi infrunt temerile si ma deschid in fata lumii. Pentru cativa probabil ca are sens ce-am scris adineauri, pentru multi probabil ca nu. Nu a contat niciodata cine citeste, cat citeste, daca citeste. Faptul ca eu am putut sa ma deschid neconditionat si sa scriu ceea ce simt la un moment dat – treaz, beat, in al noualea cer – a fost primul pas in a fi ceea ce vreau sa devin.
Am scris candva despre cartea pe care Bianca mi-a recomandat-o. Era vorba despre aceasta carte. Am citit-o. Pot sa zic lejer ca mi-a schimbat perceptia asupra ceea ce inseamna relatii interumane, dar ar suna ca un cliseu. Mi-a mai recomandat una. E vorba despre aceasta carte. Am inceput sa o citesc. Nu cred ca am trecut de douazeci de pagini, dar e un mare “Uau!”. Unde prima s-a terminat, a doua incepe. Stau si (incerc sa) ma gandesc acum, retroactiv, cum de am putut fi atat de ignorant la ceea ce inseamna persoane, prieteni, cunostinte, modalitati de interactionare, avantajele (sincere) pe care le poti obtine, etc. Am fost un las atata timp. De ce un las? Am avut intotdeauna impresia ca lumea in care traiesc e ceea ce vreau. Nu exista nimic mai bun si asta trebuia sa fie limita. Situatiile inconfortabile le ocoleam in loc sa le infrunt si sa invat din ele.
Daca e un lucru pe care l-am invatat in ultimele saptamani, e ca nimeni nu conteaza. Nu conteaza ca tu te-ai dat peste cap ca sa rezolvi ceva, nu conteaza ca ai cele mai mari note in scoala, nu conteaza ca la 20 de ani ai facut prima ta suta de milioane, nu conteaza ca pasiunea ta este sa pierzi vremea, nu conteaza nici daca pasiunea ta e sa faci lumea mai buna. Conteaza doar cine esti acum, la momentul prezent. Nimeni nu e impresionat ca ai ajuns sa faci X. Intotdeauna va exista cineva care a facut X + 1. Si nu numai ca a facut asta, dar probabil ca a facut-o in mai putin timp, cu mai putin resurse si mult mai bine decat tine. E dezarmant, nu? Deloc. De fapt e un factor motivational foarte bun.
Sunt nimeni, ce fac maine sa fiu mai bun decat azi?
August 10th, 2009 at 8:56 pm
I had you to teach me that, and i thank you .
Imi place postul. O sa citesc si eu cartile. Multumim Bianca
August 31st, 2009 at 10:50 pm
In primul rand, sunt foarte placut surprins ca activitatea pe blogul asta nu a contenit, si sper ca de acum sa vedem din ce in ce mai multa valva, ca doar asa e frumos.
Alt lucru de care sunt placut surprins e ca ai fost dispus sa citesti o carte care apartine unui anumit gen literar oarecum dispretuit si desconsiderat de multi.
Literatura de automotivare este o lectura mai facila decat un banal articol de ziar sau o carte pentru copii, insa in ea stau marile adevaruri de care majoritatea habar nu are. Sunt lucruri pe care ar fi bine sa le stim, sa le intelegem in profunzime, si, ce e cel mai important, sa le aplicam.
Sa nu crezi vreo secunda ca sunt lucruri noi spuse acolo, in nici un caz; nu in asta sta valoarea lor. Dar modul de expunere, permanent dublat de exemple vii si extrem de veridice te lasa pur si simplu mut de uimire. Nu de putine ori ma opream din lectura ca sa realizez cat de multa dreptate pot sa aiba anumiti autori.
Bravo, inca o data, ca ai avut mintea suficient de deschisa incat sa citesti pana la capat.
Si bravo si Biancai, pentru o recomandare excelenta!