Nici aici nu e bine

Mai am o gura de bere inainte de un somn scurt, asa ca articolul va fi pe masura.

Totusi, am sa incep cu o poveste, ca intotdeauna. Povestile sunt cele care se vand.

Acum cativa ani nu-mi puneam probleme. Aveam un grup de prieteni nu mare, nici mic, perfect pentru distractie, eram in zona mea de confort. Era tot ce-mi doream si tot ce aveam nevoie. Nu ma gandeam ca poate exista ceva mai bun, niciodata nu o sa ajunga cineva la concluzia asta atata timp cat nu exista ceva sa-ti schimbe cu totul paradigma prin care vezi lumea. Si uite asa in anul doi de facultate ajung sa ma trezesc la realitate. Intr-un timp foarte scurt, grupul se destrama, iar eu am parte de un dus rece. Cel mai rece. Atat de rece, incat intr-un an de zile nu reusesc sa-mi revin.

Treptat, iau hotarari dupa hotarari. Metode si scopuri care sa-mi schimbe perceptia asupra necesitatilor. Ma lupt cu mine si nu gasesc solutia, ma intorc de unde am plecat. Cu suficient timp si rabdare parca se vede ceva la orizont. E departe, dar se vede. Vreau sa ajung sa pot comunica usor cu persoane noi, sa cunosc cat mai multa lume si sa-mi largesc perspectivele. Mi s-a demonstrat in tot acest an si ceva ca asta e cheia si ca ai multe de castigat. Sunt departe de a avea acest lucru si uite ca in seara asta are loc inca o schimbare de paradigma.

Simina imi scrie o linie care face inconjorul capului meu: “In ultimii 5 ani, m-am mutat la fiecare 4 luni” - mi-a spus asta in momentul in care era trista pentru ca se mai incheie un ciclu din viata ei si isi termina stagiul in compania unde lucram impreuna momentan. Ii parea rau ca iar trebuia sa o ia de la capat, iar persoane noi. Bineinteles, eu, atacat, incep sa-i pun intrebari - tocmai imi prezinta argumente ca pentru ce ma lupt eu de un an si ceva nu e tocmai un lucru bun. Avea dreptate.

Si uite asa zambesc si ajung la o concluzie. E unul din acele lucruri in care trebuie sa-i gasesti echilibrul. Nu e bine la niciun capat, trebuie sa-i gasesti mijlocul. Stim cu totii ca e imposibil, dar asta e telul. Macar il avem bine identificat.

Despre paradigme, schimbari de paradigme si importanta lor, va invit la cartea aceasta, recomandata - bineinteles - de Bianca.

Share This Post

One Response to “Nici aici nu e bine”

  1. Laur Says:

    Din intamplare , chiar am primit pe mail un capitol din acea carte de la site-ul bookdaily.com la care sunt abonat. O sa-l recitesc pentru ca prima oara nu l-am digerat cum trebuie :D

Leave a Reply